Copilul tău, indiferent de vârstă, are nevoie să știe că tu crezi în el și că îi ești alături! Necondiționând ce drum alege în viaţa şi ce profesie îmbrăţişează, succesul său depinde, în mare măsură, de câtă încredere are în el. Iar asta ține, în mare parte, de câtă încredere a simţit că ai tu în el.
Odată cu intrarea la şcoală, copiii fac ”cunoştinţă” cu binecunoscuta idee că reuşita în viaţă este condiţionată, în mare măsură, de reuşita şcolară. Şcoala, prin structura sa, influențează puternic personalitatea în formare a copilului.
În măsura în care copiii vor îndeplini cu succes sarcinile şcolare, ei îşi vor dezvolta un simţ al împlinirii şi încrederii în sine, în caz contrar – dacă eşuează în mod repetat- îşi dezvoltă sentimente de inadecvare, de neîncredere şi incompetenţă. Astfel, odată cu începerea şcolii, apar - din ce în ce mai des - dificultăţi legate de:
Agitaţie şi probleme de atenţie (uneori confudante cu probleme de motivaţie);
Personalităţi anxioase (lipsă de siguranţă interioară);
Autodevalorizare/ evaluare globală negativă;
Inabilitatea în a trăi o stare de bine socială şi emoţională;
Dependenţă de adult sau hiperindependenţă;
Exces de teamă şi culpabilitate (atitudine care le inhibă capacitatea de învăţare);
Absenţa fricii şi a culpabilităţii, intoleranţă faţă de alte persoane;
Sărăcie a vieţii imaginare şi a creativităţii;
”Mici adulţi ” hiperintelectualizaţi, dar inabili psihic şi social;
Toate aceste probleme sunt întâlnite încă de la grădiniţă, dar de cele mai multe ori ele sunt minimalizate sau trecute cu vedere.
Începând cu perioada pubertății , copilul îşi adresează uneori întrebări de felul: Cine sunt eu? Prin ce mă deosebesc de cei din jur? Care sunt punctele mele tari şi slabe? Care sunt posibilităţile mele? Cum aş putea să îmi dezvolt calităţile şi să îmi depăşesc slăbiciunile? Ce meserie mă reprezintă? Ce facultate pot alege? Dorinţa de autocunoaştere devine şi mai accentuată în adolescenţă şi tinereţe. Autocunoaşterea se poate îmbunătăţi prin formarea obişnuinţei de a ne observa comportamentele, modalitatea de a interacţiona cu cei din jur, de a acţiona şi de a reacţiona în diferite situaţii. De asemenea este important să ne dezvoltăm capacitatea de a ne conştientiza propriile gânduri, emoţii, sentimente, motivaţii. Nu trebuie să neglijăm importanţa informaţiilor verbale şi nonverbale primite de la cei din jur, şi mai ales importanţa opiniilor persoanelor semnificative pentru noi (prieteni, membrii familiei).
Răspunsurile la întrebările de acest fel se referă la cunoaşterea însuşirilor de personalitate definitorii, a aptitudinilor, a sistemului motivaţional şi de valori, la creşterea stimei de sine, a încrederii în sine, dezvoltarea creativităţii, a capacităţii de autocontrol, a abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală, a posibilităţilor de gestionare a emoţiilor .
Creşterea stimei de sine are o mare importanţă şi se poate realiza prin diferite metode.Dacă stima de sine scăzută se datorează unor competenţe deficitare, este necesară îmbunătăţirea acestor competenţe (de exemplu, dacă un elev are o stimă de sine scăzută din cauza unor eşecuri școlare, este importantă îmbunătăţirea tehnicilor de învăţare). Dacă cineva îşi impune nişte standarde exagerate în raport cu posibilităţile sale şi are eşecuri din acest motiv, va fi necesară adoptarea unor standarde mai realiste. Pentru creşterea stimei de sine este esenţial ca individul să îşi conştientizeze calităţile, competenţele, să acorde atenţie succeselor sale, să înveţe să se autovalorizeze.
Un program de dezvoltare personală, coordonat şi implementat de către psiholog, va ajuta copilul, adolescentul să achiziţioneze abilităţile necesare succesului în plan personal şi şcolar, scopul lor fiind acela de a dezvolta cele cinci arii ale inteligenţei emoţionale:
Increderea în sine
Perseverenţa
Organizarea
Inţelegerea
Rezistenţa emoţională
Este important ca părinţii să fie partenerii psihologului într-un astfel de program, deoarece, acasă, ei sunt cei care vor valoriza abilităţile dobândite . Astfel, în educaţia copilului și a adolescentului trebuie să accentuăm importanţa dezvoltării şi consolidării în permanenţă a abilităţilor sociale şi emoţionale, astfel încât capacitatea cognitivă și emoțională a acestuia să funcţioneze la cote maxime .
Dragă părinte, fii alături de copilul tău necondiționat , ajută-l să-și găsească drumul potrivit în viață, să creadă cu încrâncenare și curaj în forțele proprii și în visele lui , pentru că el este făuritorul zilei de mâine și a propriei lui vieți!
Cu deosebită considerație,
Ana -Maria Ciobanu,
psiholog
Komentáře